CONVENŢIE între Guvernul României şi Guvernul Federaţiei Ruse pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital

  • E-mail
  • Print
  • Share

CONVENŢIE
între Guvernul României şi Guvernul Federaţiei Ruse pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital

 

Guvernul României şi Guvernul Federaţiei Ruse, dorind să promoveze şi să strângă relaţiile economice între cele două ţări,

au convenit după cum urmează:

ART. 1

Persoane vizate

Prezenta convenţie se va aplica persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

ART. 2

Impozite vizate

1. Prezenta convenţie se va aplica impozitelor pe venit şi pe capital stabilite în numele fiecărui stat contractant, subdiviziunilor sau autorităţilor sale locale, indiferent de modul de percepere.

2. Vor fi considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.

3. Impozitele existente asupra cărora se va aplica prezenta convenţie sunt:

a) În cazul României, impozitele percepute în concordanţă cu legislaţia României:

(i) impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice;

(ii) impozitul pe profiturile persoanelor juridice;

(iii) impozitul pe salarii şi alte remuneraţii similare;

(iv) impozitul pe veniturile realizate din activităţi agricole;

(v) impozitul pe dividende,

(denumite în continuare impozit român).

b) În cazul Federaţiei Ruse, impozitele percepute în concordanţă cu legislaţia Federaţiei Ruse:

(i) impozitul pe profiturile întreprinderilor şi organizaţiilor;

(ii) impozitul pe venitul băncilor;

(iii) impozitul pe venitul activităţilor de asigurare;

(iv) impozitul pe venitul persoanelor fizice;

(v) impozitul pe capitalul întreprinderilor;

(vi) impozitul pe capitalul persoanelor fizice,

(denumite în continuare impozit rus).

4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau în esenţă similare, care sunt stabilite după data semnării acestei convenţii, în plus sau în locul impozitelor existente la care se face referire în paragraful 3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricăror modificări importante aduse în legislaţiile lor fiscale.

ART. 3

Definiţii generale

1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

a) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant, înseamnă România sau Federaţia Rusă, după cum cere contextul;

b) termenul România înseamnă România şi, folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială, precum şi zona economică exclusivă, asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, drepturile suverane sau jurisdicţia în concordanţă cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale, aflate în apele mării, pe fundul şi subsolul acestor ape;

c) termenul Federaţia Rusă (Rusia), când este folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul său, inclusiv apele sale teritoriale, precum şi zona economică şi platoul continental, asupra cărora Federaţia Rusă poate să exercite drepturi suverane sau drepturi şi jurisdicţie, în conformitate cu dreptul internaţional şi asupra cărora legislaţia sa fiscală este aplicabilă;

d) termenul persoană include o societate sau orice altă asociere de persoane, legal constituită în fiecare dintre statele contractante, precum şi o persoană fizică;

e) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice altă entitate care este considerată ca o persoană juridică, în scopul impozitării;

f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

g) expresia transport internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o navă, vapor, aeronavă, vehicul feroviar sau rutier, exploatate de un rezident al unui stat contractant, cu excepţia cazului când asemenea transport este efectuat numai între locuri situate în celălalt stat contractant;

h) expresia autoritate competentă înseamnă:

(i) în cazul României, Ministerul Finanţelor sau reprezentantul său autorizat;

(ii) în cazul Federaţiei Ruse, Ministerul Finanţelor sau reprezentantul său autorizat;

i) termenul subdiviziune înseamnă:

(i) în cazul României, o unitate administrativ-teritorială;

(ii) în cazul Federaţiei Ruse, o subdiviziune politică.

2. În ce priveşte aplicarea acestei convenţii de un stat contractant, orice termen care nu este definit în convenţie va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acestui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplică.

ART. 4

Rezident

1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană, care, potrivit legislaţiei acelui stat contractant, este supusă impunerii urmare domiciliului său, rezidenţei sale, locului de înregistrare, locului de conducere sau oricărui alt criteriu de natură similară. Dar această expresie nu include o persoană care este supusă impozitului în acel stat contractant numai pentru faptul că realizează venituri din surse aflate în acel stat contractant ori are capital situat acolo.

2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statului său va fi determinat după cum urmează:

a) aceasta va fi considerată rezidentă a statului contractant în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa; dacă dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în ambele state contractante, va fi considerată rezidentă a statului contractant cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

b) dacă statul contractant, în care această persoană are centrul intereselor sale vitale, nu poate fi determinat, sau dacă ea nu dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în nici unul dintre statele contractante, ea va fi considerată rezidentă a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;

c) dacă această persoană locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau în nici unul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă a statului contractant a cărui cetăţenie o are;

d) dacă ambele state contractante consideră că persoana are cetăţenia lor sau a nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, atunci ea va fi considerată rezidentă a statului contractant în care se află locul conducerii sale efective.

ART. 5

Sediul permanent

1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfăşoară în întregime sau în parte activitatea sa.

2. Expresia sediu permanent include, îndeosebi:

a) un loc de conducere;

b) o sucursală;

c) un birou;

d) o uzină;

e) un atelier; şi

f) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.

3. Expresia sediu permanent include, de asemenea, un şantier de construcţii, un proiect de construcţie, montaj sau instalaţie cu activităţile de supraveghere, inclusiv asistenţa tehnică legată de acestea, dar numai când asemenea şantier, proiect sau activităţi continuă pentru o perioadă mai mare de 12 luni.

4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent va fi considerată că nu include:

a) folosirea de instalaţii exclusiv în scopul depozitării, expunerii sau livrării de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii;

b) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii, exclusiv în scopul depozitării, expunerii sau livrării;

c) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii, exclusiv în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;

d) vânzarea mostrelor de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii, expuse în cadrul unui târg sau expoziţii temporare ocazionale internaţionale într-o perioadă de 15 zile, după închiderea târgului sau expoziţiei menţionate;

e) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul cumpărării de produse sau de mărfuri sau colectării de informaţii pentru întreprindere;

f) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul desfăşurării, pentru întreprindere, a oricărei alte activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar;

g) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv pentru orice combinaţie de activităţi menţionate în subparagrafele a) - f), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri, ce rezultă din această combinaţie, să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.

5. Când o persoană, alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 6, desfăşoară activitate într-un stat contractant în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, acea întreprindere va fi considerată a avea un sediu permanent în primul stat contractant menţionat, dacă persoana are, şi în mod obişnuit în acel stat contractant, împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, în afara cazului când activităţile sale sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4.

6. O întreprindere nu va fi considerată că are un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul că aceasta îşi exercită activitatea în acel stat contractant printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.

7. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant, sau care îşi exercită activitatea în acel celălalt stat contractant (printr-un sediu permanent sau în alt mod), nu este suficient pentru a face una din aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

ART. 6

Venitul din proprietăţi imobiliare

1. Venitul realizat de un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv venitul din agricultură sau din exploatări forestiere), situate în celălalt stat contractant, poate fi impus în acel celălalt stat contractant.

2. Expresia proprietăţii imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietăţile în cauză sunt situate. Termenul va include, în orice caz, toate accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultură şi exploatările forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, vapoarele, aeronavele, vehiculele feroviare şi rutiere nu vor fi considerate proprietăţi imobiliare.

3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietăţii imobiliare.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se vor aplica, de asemenea, veniturilor provenind din proprietăţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietăţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.

ART. 7

Profiturile întreprinderii

1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat contractant, în afară de cazul când întreprinderea exercită activităţi în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activităţi în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat contractant, dar numai acea parte din ele care este atribuibilă acelui sediu permanent.

2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitatea sa în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe care le-ar fi putut realiza, dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau similare, în condiţii identice sau similare, şi tratând cu toată independenţa cu întreprinderea a cărui sediu permanent este.

3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent vor fi admise la scădere cheltuielile efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul contractant în care se află situat sediul permanent sau în altă parte. Aceste prevederi vor fi aplicabile sub rezerva restricţiilor prevăzute de legislaţia internă.

4. În măsura în care într-un stat contractant profitul care se atribuie unui sediu permanent este determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu va împiedica acel stat contractant să determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzuală; metoda de repartizare adoptată va fi, totuşi, aceea prin care rezultatul va fi în concordanţă cu principiile enunţate în prezentul articol.

5. Nici un profit nu se va atribui unui sediu permanent pentru faptul că acest sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.

6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent va fi determinat în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afară de cazul când există motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.

7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol.

ART. 8

Venituri provenite din transporturi internaţionale

1. Veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant din exploatarea în trafic internaţional a navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere vor fi impozabile numai în acest stat contractant.

2. În sensul prezentei convenţii, venitul provenit din exploatarea navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere înseamnă venitul provenit din folosirea directă, închirierea sau folosirea sub orice altă formă a mijloacelor de transport, inclusiv folosirea, întreţinerea sau închirierea conteinerelor şi echipamentului aferent.

3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţională de transporturi.

ART. 9

Posibilităţi de ajustare a venitului

1. Când:

a) o întreprindere a unui stat contractant participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau

b) aceleaşi persoane participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi ale unei întreprinderi a celuilalt stat contractant;

şi, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci veniturile, care fără aceste condiţii ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în veniturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinţă.

2. Când un stat contractant include în veniturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat contractant şi impune, în consecinţă, veniturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în acel celălalt stat contractant şi veniturile astfel incluse sunt venituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat contractant menţionat, dacă condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci celălalt stat contractant va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor venituri. La efectuarea unei astfel de modificări se va ţine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii, iar autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.

ART. 10

Dividende

1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

2. Totuşi, aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende, potrivit legislaţiei acelui stat contractant, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 15% din suma brută a dividendelor.

Prezentul paragraf nu va afecta impunerea societăţii în ce priveşte profiturile din care se plătesc dividendele.

3. Termenul dividende folosit în acest articol indică veniturile provenind din acţiuni, din acţiuni sau drepturi de folosinţa, din părţi miniere, din părţi de fondator sau din alte drepturi care nu sunt titluri de creanţă, din participări la profituri, precum şi veniturile din alte părţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni de către legislaţia statului în care este rezidentă societatea distribuitoare a dividendelor.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitatea în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfăşoară în acel celălalt stat contractant profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende, în legătură cu care dividendele sunt plătite, este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, după caz.

5. Când o societate rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat contractant nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate, cu excepţia cazului când asemenea dividende sunt plătite unui rezident al acelui stat sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent sau bază fixă situate în acel celălalt stat, nici să depună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă, în întregime sau în parte, profituri sau venituri provenind din acel celălalt stat contractant.

ART. 11

Dobânzi

1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

2. Totuşi, aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dobânzilor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 15% din suma brută a dobânzilor.

3. Independent de prevederile paragrafului 2 ale acestui articol, dobânzile provenind din:

a) România şi plătite Guvernului Federaţiei Ruse sau Băncii sale Centrale ori Băncii de Comerţ Exterior vor fi scutite de impozitul român;

b) Federaţia Rusă şi plătite Guvernului României sau Băncii sale Naţionale, Băncii Române de Comerţ Exterior - S.A. ori la Eximbank - S.A., vor fi scutite de impozitul rus.

4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă veniturile din titluri de creanţă de orice natură însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauză de participare la profiturile debitorului şi, în special, veniturile din efecte publice, titluri de creanţă sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanţă sau obligaţiuni. Penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.

5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, îşi desfăşoară activitatea în celălalt stat contractant, din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat contractant profesii independente, printr-o bază fixă situată acolo, iar creanţa în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau o bază fixă. În această situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, după caz.

6. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este acel stat contractant, o subdiviziune, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat contractant. Totuşi, când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suportă de acel sediu permanent sau bază fixă, atunci aceste dobânzi vor fi considerate că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

7. Când datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzilor, ţinând seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care s-ar fi convenit între debitor şi creditor în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor va fi impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

ART. 12

Redevenţe

1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

2. Totuşi, aceste redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat contractant, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10% din suma brută a redevenţelor.

3. Termenul redevenţe, folosit în prezentul articol, înseamnă plăţi de orice natură primite pentru folosirea sau concesionarea oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio sau televiziune, orice patent sau marcă de comerţ, desen sau model, plan, formulă secretă sau procedeu de fabricaţie, programe pentru computer sau pentru folosirea ori pentru dreptul de a folosi un echipament industrial, comercial sau ştiinţific, ori pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară o activitate în celălalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat contractant profesii independente, printr-o bază fixă situată acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevenţele sunt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, după caz.

5. Redevenţele vor fi considerate că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este acel stat contractant, o subdiviziune, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat contractant. Totuşi, când plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care este legată obligaţia de a plăti redevenţele, şi aceste redevenţe sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, atunci aceste redevenţe sunt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

6. Când datorită relaţiilor speciale existente între plătitorul şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor va fi impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

ART. 13

Câştiguri de capital

1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăţii imobiliare, astfel cum este definită la art. 6, situată în celălalt stat contractant, pot fi impuse în statul contractant în care este situată această proprietate.

2. Câştigurile provenind din înstrăinarea proprietăţii mobiliare, făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietăţii mobiliare ţinând de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe, pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

3. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare şi rutiere exploatate în trafic internaţional sau a proprietăţii mobiliare necesare exploatării acestor nave, vapoare, aeronave, vehicule feroviare şi rutiere vor fi impozabile numai în acest stat contractant.

4. Câştigurile provenind din înstrăinarea oricărei proprietăţi, alta decât cea la care se face referire în paragrafele 1, 2 şi 3, vor fi impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

ART. 14

Venituri provenite din exercitarea unei profesii independente

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activităţi cu caracter independent vor fi impozabile numai în acel stat contractant, dacă nu dispune în mod obişnuit în celălalt stat contractant de o bază fixă pentru exercitarea activităţilor sale. Dacă dispune de o astfel de bază fixă, veniturile pot fi impuse în celălalt stat contractant, dar numai partea care este atribuibilă acelei baze fixe.

2. Expresia profesii independente cuprinde, în special, activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independentă a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.

ART. 15

Venituri provenite din exercitarea unei profesii dependente

1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18, 19, 20 şi 21, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată vor fi impozabile numai în acel stat contractant, în afară de cazul când activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant, remuneraţiile primite pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant vor fi impozabile numai în primul stat contractant menţionat dacă:

a) beneficiarul este prezent în celălalt stat contractant pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 zile într-un an calendaristic; şi

b) remuneraţiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidentă a celuilalt stat contractant; şi

c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau o bază fixă pe care cel care angajează le are în celălalt stat contractant.

3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, salariile şi alte remuneraţii similare, pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant, vor fi scutite de impozit în acel celălalt stat contractant:

a) în legătură cu un şantier de construcţii, un proiect de construcţie, montaj sau instalare sau activităţi de supraveghere, inclusiv asistenţa tehnică legată de acestea, în conformitatea cu paragraful 3 al art. 5 al acestei convenţii;

b) pentru activitatea salariată exercitată la bordul unei nave, vapor, aeronavă, vehicul feroviar sau rutier, exploatat în trafic internaţional de către o întreprindere a statului contractant al cărui rezident este;

c) pentru remuneraţia primită de un ziarist sau un corespondent de presă, cu condiţia ca această plată să fie făcută din surse aflate în statul contractant al cărui rezident este, pentru o perioadă de 2 ani de la data sosirii sale în celălalt stat contractant.

ART. 16

Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie

Remuneraţiile şi alte plăţi similare primite de un rezident al unui stat contractant, în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau al oricărui alt organ de conducere similar al unei societăţi care este rezidentă a celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

ART. 17

Venituri obţinute de artişti şi sportivi

1. Independent de prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant, în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune ori ca interpreţi muzicali, sau ca sportivi, din activitatea lor personală desfăşurată în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

2. Când veniturile în legătură cu activităţile personale desfăşurate de un artist de spectacol sau un sportiv nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activităţile artistului de spectacol sau sportivului.

3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute din activităţi desfăşurate în cadrul schimburilor culturale, stabilite prin acorduri culturale încheiate între cele două state contractante, vor fi scutite reciproc de impozit, cu condiţia ca aceste activităţi să fie finanţate de guvernul unui stat contractant, iar activităţile să nu fie exercitate în scopul de a obţine profituri.

ART. 18

Pensii

Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariată desfăşurată în trecut vor fi impozabile numai în acel stat contractant.

ART. 19

Remuneraţii plătite pentru exercitarea de funcţii guvernamentale

1. a) Remuneraţiile, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant, o subdiviziune, o autoritate locală a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, subdiviziunii sau autorităţii sale locale, vor fi impozabile numai în acel stat contractant.

b) Totuşi aceste remuneraţii vor fi impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sunt prestate în acel stat contractant şi persoana fizică este rezidentă a acelui stat contractant şi

(i) posedă cetăţenia acelui stat contractant; sau

(ii) nu a devenit rezidentă a acelui stat contractant, numai în scopul prestării serviciilor.

2. a) Orice pensie plătită de sau din fonduri create de un stat contractant, o subdiviziune, o autoritate locală a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat contractant, subdiviziunii sau autorităţii sale locale vor fi impozabile numai în acel stat contractant.

b) Totuşi, aceste pensii vor fi impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă persoana fizică este rezidentă şi posedă cetăţenia acelui stat contractant.

3. Prevederile art. 15, 16 şi 18 se vor aplica remuneraţiilor şi pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfăşurată de un stat contractant, de o subdiviziune sau de o autoritate locală a acestuia.

ART. 20

Plăţi primite de studenţi şi practicanţi

1. Un student sau un practicant care este sau a fost, imediat înainte de sosirea sa într-un stat contractant, rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat contractant menţionat numai în scopul educării sau pregătirii sale nu va fi impus în acel stat pentru plăţile primite în scopul întreţinerii, educării sau pregătirii, cu condiţia ca aceste plăţi să provină din surse aflate în afara acelui stat contractant.

ART. 21

Remuneraţii primite de profesori şi cercetători

O persoană fizică care este sau a fost rezidentă a unui stat contractant, imediat înainte de sosirea sa în celălalt stat contractant, şi care, la invitaţia oricărei universităţi, colegiu, şcoală sau altă instituţie educaţională similară, nonprofit, care sunt recunoscute de guvernul acelui stat contractant, potrivit legislaţiei sale interne, este prezent în acest celălalt stat contractant pentru o perioadă care nu depăşeşte 2 ani de la data primei sale sosiri în acel celălalt stat contractant, numai în scopul de a preda sau a cerceta sau pentru ambele, la astfel de instituţii educaţionale, va fi scutită de impozit pentru această perioadă în acel celălalt stat contractant pentru remuneraţia primită pentru predare sau cercetare.

ART. 22

Alte venituri

1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentei convenţii, vor fi impozabile numai în acel stat contractant.

2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica asupra veniturilor, altele decât veniturile provenite din proprietăţile imobiliare, aşa cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, dacă primitorul unor astfel de venituri, fiind un rezident al unui stat contractant desfăşoară activităţi în celălalt stat contractant, printr-un sediu permanent situat acolo, sau exercită în acel celălalt stat contractant profesii independente, printr-o baza fixă situată acolo, şi dreptul sau proprietatea în legătură cu care venitul este plătit este efectiv legat de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie, se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, după caz.

ART. 23

Impunerea capitalului

1. Capitalul reprezentat de proprietăţi imobiliare, astfel cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, poate fi impus în statul contractant în care sunt situate aceste proprietăţi.

2. Capitalul reprezentat de proprietăţi mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent al unei întreprinderi sau din proprietăţi mobiliare aparţinând unei baze fixe, utilizată pentru exercitarea unei profesii independente, poate fi impus în statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

3. Navele, vapoarele, aeronavele, vehiculele feroviare şi rutiere, exploatate în trafic internaţional de un rezident al unui stat contractant, şi proprietăţile mobiliare, ţinând de exploatarea unor asemenea mijloace de transport, vor fi impozabile numai în acest stat contractant.

4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat contractant.

ART. 24

Metode pentru eliminarea dublei impuneri

Când un rezident al unui stat contractant obţine venituri din celălalt stat contractant, care, în concordanţă cu prevederile acestei convenţii, pot fi impuse în acel celălalt stat contractant, nivelul impozitului pe acel venit plătibil în celălalt stat contractant poate fi dedus din impozitul perceput în primul stat contractant menţionat. Nivelul deducerii, totuşi, nu va depăşi nivelul impozitului care s-ar fi datorat în primul stat contractant menţionat, pe acel venit, potrivit legislaţiei fiscale şi reglementărilor sale.

ART. 25

Nediscriminarea

1. Rezidenţii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant la nici o impozitare sau obligaţie legate de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea sau obligaţia la care sunt sau pot fi supuşi rezidenţii acelui celuilalt stat contractant, aflaţi în aceeaşi situaţie.

2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în acel celălalt stat contractant decât impunerea stabilită întreprinderilor acelui celălalt stat contractant care desfăşoară aceleaşi activităţi.

3. Prevederile acestui articol nu vor fi interpretate ca obligând un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant nici o deducere personală, înlesnire sau reducere în ce priveşte impunerea pe considerente privind statutul civil ori responsabilităţile pe care le acordă rezidenţilor săi.

4. Cu excepţia cazului când se aplică prevederile art. 9, ale paragrafului 7 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12, dobânzile, redevenţele şi alte plăţi făcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat contractant menţionat.

În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant faţă de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în scopul determinării capitalului impozabil al unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi când acestea ar fi fost contractate de un rezident al primului stat contractant menţionat.

5. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este integral sau parţial deţinut sau controlat, în mod direct sau indirect, de unul sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat nici unei impuneri sau nici unei obligaţii legate de aceasta, care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impunerea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale acelui prim stat contractant menţionat.

ART. 26

Procedura amiabilă

1. Când un rezident al unui stat contractant consideră că, datorită măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante, rezultă sau va rezulta pentru el o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentei convenţii, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia internă a acestor state contractante, să supună cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este.

Cazul trebuie prezentat celuilalt stat contractant într-o perioadă de 3 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultă că impunerea este contrară prevederilor convenţiei.

2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu prezenta convenţie.

Orice înţelegere realizată va fi aplicată indiferent de perioada de prescripţie prevăzută în legislaţia internă a statelor contractante.

3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve, pe calea înţelegerii amiabile, orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării acestei convenţii. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevăzute de prezenta convenţie.

4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, în scopul realizării unei înţelegeri, în sensul paragrafelor precedente.

ART. 27

Schimb de informaţii

1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicării prevederilor prezentei convenţii sau ale legislaţiei interne ale statelor contractante privitoare la impozitele vizate de convenţie, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară prevederilor prezentei convenţii.

Orice informaţie obţinută de un stat contractant va fi tratată ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinută conform prevederilor legislaţiei interne ale acelui stat contractant, şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv la instanţe judecătoreşti şi organe administrative), însărcinate cu stabilirea sau încasarea, aplicarea sau urmărirea, sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul prezentei convenţii. Asemenea persoane sau autorităţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti sau deciziile judiciare.

2. Prevederile paragrafului 1 nu vor impune, în nici un caz, unui stat contractant obligaţia:

a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;

c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret de afaceri, industrial, comercial sau profesional, sau un procedeu de fabricaţie sau informaţii, a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

ART. 28

Funcţionari ai instituţiilor diplomatice şi consulare

Nici o prevedere a prezentei convenţii nu va afecta privilegiile de care beneficiază funcţionarii instituţiilor diplomatice şi consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.

ART. 29

Intrarea în vigoare

1. Prezenta convenţie va fi ratificată şi instrumentele de ratificare vor fi schimbate cât mai curând posibil.

2. Convenţia va intra în vigoare la data schimbului instrumentelor de ratificare şi prevederile convenţiei se vor aplica:

a) în ce priveşte impozitul reţinut prin stopaj la sursă, la venitul realizat, începând cu sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care prezenta convenţie intră în vigoare; şi

b) în ce priveşte celelalte impozite pe venitul şi pe capitalul realizate în perioada impozabilă, începând cu sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care prezenta convenţie intră în vigoare.

3. În relaţiile reciproce dintre România şi Federaţia Rusă, Convenţia multilaterală pentru evitarea dublei impuneri cu privire la venitul şi capitalul persoanelor fizice, semnată la Miskolc la 27 mai 1977, şi Convenţia multilaterală pentru evitarea dublei impuneri cu privire la venitul şi capitalul persoanelor juridice, semnată la Ulan-Bator la 19 mai 1978, vor înceta să aibă efect din momentul aplicării acestei convenţii.

ART. 30

Denunţarea

1. Prezenta convenţie va rămâne în vigoare până la denunţarea acesteia de către un stat contractant.

2. Fiecare dintre statele contractante poate să denunţe convenţia prin remiterea pe canale diplomatice a unei note de denunţare scrisă, cu cel puţin 6 luni înainte de sfârşitul fiecărui an calendaristic, începând cu al 5-lea an următor celui în care convenţia a intrat în vigoare.

În asemenea caz, convenţia va înceta să aibă efect:

a) în ce priveşte impozitul reţinut prin stopaj la sursă, la venitul realizat, începând cu sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare; şi

b) în ce priveşte celelalte impozite pe venitul şi pe capitalul realizate în perioada impozabilă, începând cu sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare.

Întocmită la Moscova, la 27 septembrie 1993, în trei exemplare originale, în limbile română, rusă şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretare, se va folosi textul în limba engleză.

Pentru Guvernul României,

NICOLAE VĂCĂROIU

PRIM-MINISTRU

Pentru Guvernul Federaţiei Ruse,

VIKTOR CERNOMÎRDIN

PRIM-MINISTRU




Volver a la lista de materiales